Timpul se scurgea si mai aveam putin pana sa luam trenul din Gara de Nord, asa ca ne-am oprit la KFC sa facem un plin inainte de a pierde zilele si noptile la mare. Comandam fiecare cate un meniu crispy strips si ne asezam la masa. Inca era devreme sa mergem la tren asa ca am stat mai mult pe acolo si am inceput sa studiem fetele care erau prin preajma. Ce-i drept am vazut unele de pffff,Dan Bilzerian sa fii ! Dupa asta ne-am ridicat frumos,elegant,cat de cat de la masa si am pornit spre tren. In acel moment s-a produs inevitabilul..Doua tipe extreme de frumoase intra pe usa, Una dintre ele imi arunca o privire mai ceva ca in filmele cand are loc dragostea la prima vedere..Pot spune ca a existat un contact vizual foarte profund si ca fata aceea imi parea cunoscuta..Eu ma uitam la ea si ea la mine insa nu am schitat nimic..asa ca am continuat drumul spre iesirea din KFC. In drum spre vagon ma gandesc cine ar putea fi tipa aia..Imi era foarte familiara si chiar banuiam cine ar putea fi..Eleanor o chema..fotomodelul din Ploiesti,cu care vorbisem pe facebook. Le-am spus prietenilor mei ca ma intorc dupa ea,ca o cunosc si trebuie sa vorbesc face2face cu ea…dar au ras de mine spunandu-mi:-Nu este ea! Stai calm! Hai lasa femeile si vino! I-am ascultat ca doar nu voiam sa pierd trenul in favoarea unui simplu salut pe care il dadeam unei fete de pe facebook. Asadar am ajuns in vagon. Imi aranjez bagajele si ma pun pe scaun trist si cu parere de rau ca mi am ratat sansa..pe care putini o au..Atunci mi-am zis in minte: Profesoara mea de latina imi spunea “Carpe Diem” care inseamna “Traieste Clipa”.Oare o fi adevarat ? . Trebuie sa profit la maxim de clipele astea cu care te intalnesti o data in viata..Timpul inseamna totul..Atunci cand profiti de el in interesul tau faci cel mai intelept lucru..In acel moment parca din instinct imi scot telefonul si intru pe facebook. Nu intru bine ca am un mesaj de la cineva in care scria: Da,eu sunt! Era chiar Eleanor..Atunci parca m-am lasat hipnotizat de vorbele din gandul meu si de toate amintirile pe care Andrei Ciobanu le are de la mare.Asa ca mi-am luat inima in dinti si am fugit din vagon inapoi la KFC. Toti prietenii mei se panicasera ca trenul trebuia sa plece si eu am fugit ca ultimul romantic incurabil in cautarea fericirii,pana si Leo,fratele meu s-a dat jos din tren si nu-i venea sa creada ce fac. In timp ce alergam parca tot trenul se uita la mine si ma aplauda pentru ca stia ce va urma..